Prin joacă, lumea întreagă se dezvăluie copiilor. Cei mici descoperă culorile, formele, texturile. Învață ce poate face corpul lor, cât de departe îi poate conduce imaginația și cât de mulți prieteni se pot aduna în jurul unui singur set de cretă. Joaca liberă contribuie la dezvoltarea sănătoasă a corpului, a creierului și a emoțiilor.

Joaca este un drept al copiilor. Este atât de importantă încât Organizația Națiunilor Unite a inclus-o în Convenția pentru Drepturile Copilului. Potrivit Articolului 31 din Convenția ONU,

Statele părți recunosc copilului dreptul la odihnă și vacanță, dreptul de a practica activități recreative proprii vârstei sale, de a participa liber la viața culturală și artistică.

Statele părți respectă și promovează dreptul copilului de a participa pe deplin la viața culturală și artistică și încurajează punerea la dispoziția acestuia a mijloacelor adecvate de petrecere a timpului liber și de desfășurare a activităților recreative, artistice și culturale, în condiții de egalitate.

Ce înseamnă joacă liberă

Am fi tentați să spunem că cei mici se joacă liber mai tot timpul. Să eliminăm însă din ecuație intervenția adultului care stabilește în totalitate regulile, jucăriile motorizate cu lumini sau sunete puternice, orele de dans, pictură sau înot cu antrenor și ecranele. Cât credeți că a mai rămas?

Joaca liberă se referă la reprizele de timp în care copilul alege cu ce să se joace, cum să facă acest lucru (poate chiar să stabilească propriile reguli), cât să acorde unei activități. Este nestructurată, în sensul că un adult nu îl ghidează.

În 2011, un profesor cercetător american, Peter Gray, scria că toți copiii sunt construiți, prin natură, să se joace. Ori de câte ori au libertatea să se joace, o vor face. Iar acest lucru se poate observa în orice mediu în care există copii. Problema, susțin aceiași medici și cercetători, este că timpul alocat acestui tip de joacă s-a diminuat constant în ultima jumătate de secol. Presiunea societății asupra părinților de a avea un copil bun la toate (sau la cât mai multe), propriile ambiții ale adulților, lipsa de timp și tentația tehnologiei au condus la reducerea volumului de joacă liberă în defavoarea activităților structurate și a timpului petrecut în fața unui ecran.

Exemple de joacă liberă:
  • Timp petrecut în natură, în parc, la plajă, unde copilul își alege activitățile
  • Joaca cu seturi de construit, cuburi, mașinuțe sau păpuși (jucăriile electronice nu sunt incluse aici)
  • Colorat, pictat, desenat, joaca cu materiale creative
  • La locuri de joacă (leagăne, tobogan, balansoar)
  • Activități de tip mers cu bicicleta, alergat, cățărat (recomandabil sub supraveghere)
  • Citirea și răsfoirea cărților, când acestea nu sunt parte dintr-o temă
  • Jocurile de rol

De ce este joaca atât de importantă pentru copii

Joaca este fundamentală în dezvoltarea copiilor. La vârste foarte mici, ea este cea care le dezvăluie lumea înconjurătoare. Prin joaca liberă, interacționează cu mediul. Creează și explorează o lume pe care o pot controla prin propriile resurse. Își descoperă limitele, dezvoltă noi aptitudini, depășesc temeri și clădesc încrederea în sine.

Potrivit psihologului Kay Redfield Jamison, copiii au nevoie de libertate și timp ca să se joace. Joaca nu este un lux, ci o necesitate. Iar acest lucru este confirmat de numeroase studii care au demonstrat că joaca duce la dezvoltarea sănătoasă a creierului.

Joaca nestructurată le permite copiilor să-și folosească toate resursele fizice, cognitive și emoționale. Imaginația și creativitatea sunt puse la lucru. Atunci când cei mici au libertatea de a se juca așa cum își doresc, exersează abilități de luare a deciziilor, văd și înțeleg mai bine urmările acestor decizii, atribuții esențiale și în viața de adult.

Fără intervenția părinților în joaca celor mici, copiii învață să lucreze în grup, să împartă, să își susțină punctul de vedere, să negocieze, să rezolve singuri conflictele. Prezența adulților este benefică și chiar dezirabilă, însă joaca nu trebuie controlată de ei.

Prin joacă liberă, copiii au ocazia de a descoperi ce le place, ce îi pasionează, preferințe care în timp se pot transforma în hobby-uri sau cariere.

Spre deosebire de modurile de distracție pasive, joaca pune în mișcare mușchii. Este o metodă bună de a asigura activitatea fizică necesară pentru un corp și o minte sănătoase.

Beneficii pentru toată familia

În 2007, un studiu realizat de Kenneth R. Ginsburg, publicat în Jurnalul Oficial al Academiei Americane de Pediatrie, susținea că rolul jocului se extinde dincolo de dezvoltarea armonioasă a copilului. Potrivit pediatrului din Philadelphia,  joaca este o modalitate de a menține o relație solidă de atașament dintre copil și părinte sau persoana care îl îngrijește.

Atunci când părintele își observă copilul în joacă sau i se alătură într-o activitate dirijată de cel mic, are ocazia unică de a prelua perspectiva acestuia asupra lumii. Adesea, copiii folosesc joaca pentru a exprima stări sau experiențe pe care nu le pot verbaliza. Modul în care se comportă atunci când au libertatea de a alege ce și cum să se joace le oferă părinților numeroase indicii. Astfel că adulții pot afla mai multe despre proprii copii și pot învăța noi moduri de a comunica eficient cu ei. În plus, interacțiunile din timpul jocului le demonstrează copiilor că părinții sunt prezenți, ceea ce conduce la întărirea legăturii dintre ei.

Și, poate mai important decât toate acestea, joaca este bucurie pură. Joaca este copilărie.

Sursă foto: pixabay.com
Distribuie: